socotitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCOTITÓR, -OÁRE, socotitori, -oare, s. m. și
f. Calculator; (ieșit din uz) contabil (într-o Cooperativă Agricolă de Producție). –
Socoti +
suf. -tor.socotitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)socotitór s. m.,
pl. socotitórisocotitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCOTITÓR, -OÁRE, socotitori, -oare, s. m. și
f. (
înv. și
pop.) Persoană care face socoteli, calcule; contabil. —
Socoti +
suf. -
tor.