socotire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SOCOTÍRE,socotiri, s. f. Acțiunea de a (se) socoti și rezultatul ei. – V. socoti.
socotire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !socotíre s. f., g.-d. art. socotírii; pl. socotíri
socotire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SOCOTÍRE,socotiri, s. f. Acțiunea de a (se) socoti și rezultatul ei. — V. socoti.