socri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCRÍ, socresc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din
socru.socri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)socri, socresc v. t. 1. a stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva
2. a cicăli, a bate la cap
socri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)socrí (a ~) (
fam.,
reg.)
(so-cri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. socrésc, imperf. 3
sg. socreá; conj. prez. 3
să socreáscăsocri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOCRÍ, socresc, vb. IV.
Tranz. (
Fam. și
reg.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. — Din
socru.