socotit - explicat in DEX

socotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOCOTÍT¹ s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.

socotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOCOTÍT², -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. – V. socoti.

socotit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
socotít s. n.

socotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOCOTÍT¹ s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. — V. socoti.

socotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOCOTÍT², -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. — V. socoti.