socotință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOCOTÍNȚĂ, socotințe, s. f. (
Înv. și
pop.)
1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând.
2. Considerație, stimă, prețuire.
3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură.
4. Minte, rațiune.
5. Hotărâre. Voință. –
Socoti +
suf. -ință.