sigiliu - explicat in DEX

sigiliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum.

sigiliu (Dicționar de neologisme, 1986)
SIGÍLIU s.n. Pecete, ștampilă. ♦ (Fig.) Semn distinctiv, marcă. [Pron. -liu, pl. -ii, -iuri, var. sigil s.n. / < lat. sigilium, cf. it. sigillo].

sigiliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIGÍLIU s. n. 1. pecete, ștampilă. 2. (fig.) caracter distinctiv, marcă, însemn. (< lat. sigillum)

sigiliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sigíliu (-íi), s. n. – Semn, marcă imprimată. – Var. sigil. Lat. sigillum (sec. XIX). – Der. sigila, vb., din lat. sigillare. Cf. sugel.

sigiliu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sigiliu, sigilii s. n. (intl.) 1. amprentă digitală. 2. (la pl.) cătușe.

sigiliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sigíliu [liu pron. liu] s. n., art. sigíliul; pl. sigílii, art. sigíliile (-li-i-)

sigiliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Pecete de ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacerea lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] — Din lat. sigillum.