sigillaria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILLÁRIA s. f. Arbore fosil având aceleași dimensiuni ca și lepidodendronul, dar cu trunchiul neramificat. [
Pr.:
-ri-a] – După
fr. sigillaire.sigillaria (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIGILLÁRIA s. f. arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. (< lat.
sigillaria, fr.
sigillaire)
sigillaria (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIGILLÁRIA ({s}
lat. sigillum)
subst. (
PALEONT.) Gen fosil de criptogame vasculare din ordinul licopoliadelor. Erau arbori care ajungeau la înălțimea de 30 m, cu diametrul aproximativ de 1 m; tulpina avea scoarța brăzdată de șanțuri longitudinale, pe care se vedeau cicatricile frunzelor în forma unor peceți (de aici și numele genului). Au trăit în Carbonifer și Permianul inferior, având o contribuție importantă la formarea zăcămintelor de cărbune din acele perioade. În România
s. a fost găsită în depozitele carbonifere din Banat.
sigillaria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigillária (-ri-a) s. f.,
g.-d. art. sigillárieisigillaria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILLÁRIA s. f. Arbore fosil având aceleași dimensiuni ca și lepidodendronul, dar cu trunchiul neramificat. [
Pr.: -
ri-a] — După
fr. sigillaire.