sigilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILÁRE, sigilări, s. f. Acțiunea de
a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat
1. –
V. sigila.sigilare (Dicționar de neologisme, 1986)SIGILÁRE s.f. Acțiunea de a sigila și rezultatul ei; sigilat. [<
sigila].
sigilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigiláre s. f.,
g.-d. art. sigilắrii; pl. sigilắrisigilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILÁRE, sigilări, s. f. Acțiunea de
a sigila și rezultatul ei; pecetluire; sigilat
1. —
V. sigila.