sigilat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILAT1 s. n. sigilare. –
V. sigila.sigilat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILAT2, -Ă, sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. –
V. sigila.sigilat (Dicționar de neologisme, 1986)SIGILAT s.n. Sigilare. [<
sigila].
sigilat (Dicționar de neologisme, 1986)SIGILÁT, -Ă adj. Care are un sigiliu; plumbuit. [<
sigila].
sigilat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIGILÁT s. n. sigilare. (< sigila)
sigilat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigilát s. n.sigilat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILÁT1 s. n. Sigilare. —
V. sigila.sigilat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILÁT2, -Ă, sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. —
V. sigila.