sigilion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILIÓN, sigilioane, s. n. (
Înv.) Act prevăzut cu sigiliu (
1). [
Pr.:
-li-on] – Din
ngr. sigíllion.sigilion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigilión (
înv.)
(-li-on) s. n.,
pl. sigilioánesigilion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILIÓN, sigilioane, s. n. (
înv.) Act prevăzut cu sigiliu (
1). [
Pr.: -
li-on] — Din
ngr. sigíllion.