sigilografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. – Din
fr. sigillographie.sigilografie (Dicționar de neologisme, 1986)SIGILOGRAFÍE s.f. Studiul sigiliilor; sfragistică. [Gen.
-iei. / < fr.
sigillographie].
sigilografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIGILOGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sfragistică. (< fr.
sigilographie)
sigilografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sigilografíe (-lo-gra-) s. f.,
art. sigilografía, g.-d. sigilografíi, art. sigilografíeisigilografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*sigilografíe f. (
sigil și
grafie). Sfragistică. – E un cuv. răŭ compus, jumătate lat., jumătate gr., și deci e maĭ bine
sfragistică.sigilografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. — Din
fr. sigillographie.