sfială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [
Pr.:
sfi-a-. –
Var.: (
reg.)
sâiálă s. f.] –
Sfii +
suf. -eală.