sfic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)SFIC s. n. (
Reg.) Șfichiuială. –
Cf. șfichiui.sfic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sfic s.n. (reg.)
1. sfichiuială, biciuire, plesnire.
2. rafală de ploaie sau de ninsoare.
3. loc expus vântului.
sfic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SFIC s. n. (
Reg.) Șfichiuială.
sfic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfic (
reg.)
s. n.sfic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFIC s. n. (
Reg.) Șfichiuială. —
Cf. șfichiui.