sfetire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SFETÍRE,sfetiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sfeti și rezultatul ei. – V. sfeti.
sfetire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sfetíre (înv.) s. f., g.-d. art. sfetírii; pl. sfetíri
sfetire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SFETÍRE,sfetiri, s. f. (înv.) Acțiunea de a (se) sfeti și rezultatul ei. — V. sfeti.