scuturătoare - explicat in DEX

scuturătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.

scuturătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scuturătoáre s. f., g.-d. art. scuturătórii; pl. scuturătóri

scuturătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
scuturătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scuturat (ca împletitura de trestie marină de scuturat covoarele), numită și bătătoare și trapașcă. Dobr. Covătica mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a trece între petrele moriĭ).

scuturătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scuturătoare f. teica morii.

scuturătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. — Scutura + suf. -ătoare.