scuturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCUTURÁRE, scuturări, s. f. Acțiunea de
a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat
1. –
V. scutura.scuturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scuturáre s. f.,
g.-d. art. scuturắrii; pl. scuturắriscuturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCUTURÁRE, scuturări, s. f. Acțiunea de
a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat
1. —
V. scutura.