scuturat - explicat in DEX

scuturat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTURÁT¹ s. n. Scuturare. – V. scutura.

scuturat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTURÁT², -Ă, scuturați, -te, adj. 1. Curățat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – V. scutura.

scuturat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scuturát s. n.

scuturat (Dicționaru limbii românești, 1939)
scuturát,-ă adj.(d. scutur, scot colbu). Fig. Fam. Om scuturat, om cĭoplit, om purtat pin lume, om manĭerat.

scuturat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTURÁT¹ s. n. Scuturare. — V. scutura.

scuturat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTURÁT², -Ă, scuturați, -te, adj. 1. Curățat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. — V. scutura.