scuti - explicat in DEX

scuti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.

scuti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scutésc, imperf. 3 sg. scuteá; conj. prez. 3 să scuteáscă

scutì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scutì v. 1. a apăra, a scăpa: Doamne, scutește-mă de zile rele; 2. a apăra de sarcini sau dări: a scuti de armată; 3. a dispensa: scutește-mă, te rog; 4. a cruța: moartea nu scutește pe nimeni. [Origină necunoscută].

scuti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. — Din scut.