scuter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÚTER, scutere, s. n. Tip de motocicletă ușoară, cu roți mici, cu motorul așezat, de obicei, sub șaua conducătorului, permițând acestuia să stea într-o poziție comodă (ca pe scaun), și care poate transporta una sau două persoane. – Din
engl.,
fr. scooter.scuter (Dicționar de neologisme, 1986)SCÚTER s.n. Tip de motocicletă ușoară, cu roți mici și cadrul deschis, pe care conducătorul stă ca pe un scaun. [Scris și
scooter. / < fr., engl.
scooter].
scuter (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÚTER s. n. motocicletă ușoară, cu roți mici, pe care conducătorul stă ca pe un scaun. (< engl., fr.
scooter)
scuter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scúter s. n.,
pl. scúterescuter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÚTER, scutere, s. n. Tip de motocicletă ușoară, cu roți mici, cu motorul așezat, de obicei, sub șaua conducătorului, permițând acestuia să stea într-o poziție comodă (ca pe scaun), și care poate transporta una sau două persoane. — Din
engl.,
fr. scooter.