scutier - explicat in DEX

scutier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (Înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer).

scutier (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
scutiér, scutiéri, s.m. (înv.) 1. tânăr nobil vasal, care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului său, în țările feudale din apusul Europei. 2. ostaș, luptător (echipat cu scut). 3. cioclu.

scutier (Dicționar de neologisme, 1986)
SCUTIÉR s.m. Tânăr nobil, ostaș din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [Pron. -ti-er. / < scut + -ier, după it. scudiere, fr. écuyer].

scutier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCUTIÉR s. m. 1. tânăr nobil, ostaș din Occident, care purta scutul și celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, polițist prevăzut cu scut. (după it. scudiere)

scutier (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scutier, scutieri s. m. membru al forțelor speciale de menținere a ordinii publice.

scutier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scutiér (-ti-er) s. m., pl. scutiéri

scutier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*scutiér m. (d. scut, după it. scudiere și fr. écuver). Nobil care întovărășea un cavaler și-ĭ purta scutu. Titlu tinerilor nobilĭ în ainte de a ajunge cavalerĭ. V. rahtivan și silictar.

scutier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scutier m. tânăr nobil care purta scutul sau armele Domnului său: trage cu săgeata scutierul mare BOL.; în tot păstorul astăzi există un scutier AL. [Tras din scut, după analogia francezului écuyer].

scutier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] — Scut + suf. -ier (după fr. écuyer).