scutire - explicat in DEX

scutire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCUTÍRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. – V. scuti.

scutire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scutíre s. f., g.-d. art. scutírii; pl. scutíri

scutire (Dicționaru limbii românești, 1939)
scutíre f. Dispensă, imunitate: scutire de armată, de vamă.

scutire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scutire f. dispensă, imunitate.

scutire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCUTÍRE, scutiri, s. f. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; (concr.) document, act care conține un asemenea privilegiu. — V. scuti.