scheunătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [
Pr.:
sche-u-] –
Scheuna +
suf. -ătură.