schia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIÁ, schiez, vb. I.
Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (
2). [
Pr.:
schi-a] – Din
fr. skier.schia (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron.
schi-a-, var.
scia-. / < fr.
skia, cf. gr.
skia].
schia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIÁ1 vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr.
skier)
schia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIA2-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr.
skia-, sciado-, scio-, cf.
gr. skia, -ados)
schia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schiá (a ~) (schi-a) vb.,
ind. prez. 3
schiáză, 1
pl. schiém (schi-em); conj. prez. 3
să schiéze; ger. schiínd (schi-ind)schia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIÁ, schiez, vb. I.
Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (
2). [
Pr.:
schi-a] — Din
fr. skier.