scheunat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHEUNÁT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
scheunat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scheunát(sche-u-) s. n.
scheunat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHEUNÁT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] — V. scheuna.