scheunare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHEUNÁRE,scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
scheunare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scheunáre(sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunắrii; pl. scheunắri
scheunare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHEUNÁRE,scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] — V. scheuna.