scandare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCANDÁRE, scandări, s. f. 1. Acțiunea de
a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, constând în
disocierea cuvintelor în silabe. –
V. scanda.scandare (Dicționar de neologisme, 1986)SCANDÁRE s.f. 1. Acțiunea de a scanda.
2. Tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. [<
scanda].
scandare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCANDÁRE s. f. 1. acțiunea de a scanda. 2. tulburare funcțională a vorbirii, care constă în disocierea cuvintelor în silabe. (< scanda)
scandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scandáre s. f.,
g.-d. art. scandắrii; pl. scandắriscandare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCANDÁRE, scandări, s. f. 1. Acțiunea de
a scanda. 2. Tulburare funcțională a vorbirii, constând în disocierea cuvintelor în silabe. —
V. scanda.