disocia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISOCIÁ, disociez, vb. I.
Tranz. 1. (
Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊
Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [
Pr.:
-ci-a] – Din
fr. dissocier, lat. dissociare.disocia (Dicționar de neologisme, 1986)DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (
Fig.) A despărți, a separa. [Pron.
-ci-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
dissocier, cf. lat.
dissociare].
disocia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< fr.
dissocier, lat.
dissociare)
disocia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disociá (a ~) (-ci-a) vb.,
ind. prez. 3
disociáză, 1
pl. disociém (-ci-em); conj. prez. 3
să disociéze; ger. disociínd (-ci-ind)disocia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISOCIÁ, disociez, vb. I.
Tranz. 1. (
Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊
Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [
Pr.:
-ci-a] – Din
fr. dissocier, lat. dissociare.