scandinav - explicat in DEX

scandinav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau populațiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populațiile ei. – Din fr. scandinave.

scandinav (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCANDINÁV, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Scandinavia. ◊ (s. f. pl.) limbi actuale din ramura nordică a limbilor germanice. (< fr. scandinave)

scandinav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scandináv adj. m., s. m., pl. scandinávi; adj. f., s. f. scandinávă, pl. scandináve

scandinav (Dicționaru limbii românești, 1939)
* Scandináv, -ă s. Locuitor din Scandinavia. Adj. Statele scandinave (Suedia și Norvegia, ĭar, după limbă, și Danemarca).

scandinav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Scandinav a. State scandinave, nume dat Suediei, Norvegiei și Danemarcei.

scandinav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau scandinavilor (1), privitor la Scandinavia ori la scandinavi. — Din fr. scandinave.