ruginitură - explicat in DEX

ruginitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.

ruginitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri

ruginitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). — Rugini + suf. -tură.