ruginit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUGINÍT, -Ă, ruginiți, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugină (
I 1). ♦
Fig. Vechi, uzat. ♦
Fig. (Despre voce) Îmbătrânit; dogit.
2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, concepții etc.) Învechit, înapoiat, demodat.
3. (Despre plante) Atacat de rugină (
II 1). ♦ Care are culoarea galben-roșiatică a ruginii. –
V. rugini.ruginit (Dicționaru limbii românești, 1939)ruginít, -ă adj. Atacat de rugină.
Fig. Învechit, de moda veche, rămas în urmă cu ideile, retrograd:
un bătrîn ruginit.ruginit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ruginit a.
1. ros de rugină;
2. învechit:
voce ruginită EM.;
3. fig. care nu mai funcționează bine;
4. fam. retrograd;
bonjuriștii ne numesc pe noi ruginiții AL.
ruginit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUGINÍT, -Ă, ruginiți, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugină (
I 1). ♦
Fig. Vechi, uzat. ♦
Fig. (Despre voce) îmbătrânit; dogit.
2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, concepții etc.) învechit, înapoiat, demodat.
3. (Despre plante) Atacat de rugină (
II 1). ♦ Care are culoarea galben-roșiatică a ruginii. —
V. rugini.