ruginit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUGINÍT, -Ă, ruginiți, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugină (
I 1). ♦
Fig. Vechi, uzat. ♦
Fig. (Despre voce) Îmbătrânit; dogit.
2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, concepții etc.) Învechit, înapoiat, demodat.
3. (Despre plante) Atacat de rugină (
II 1). ♦ Care are culoarea galben-roșiatică a ruginii. –
V. rugini.