ruginiu - explicat in DEX

ruginiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu.

ruginiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ruginiŭ, -íe adj. (d. rugină). De coloarea [!] ruginiĭ, cărămiziŭ deschis.

ruginiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruginíu¹ adj. m., f. ruginíe; pl. m. și f. ruginíi

ruginiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*ruginíu² s. n., art. ruginíul

ruginiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ruginiu a. roșiatic: grâu ruginiu.

ruginiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea ruginii. 2. S. n. Culoare ruginie (1); arămiu. — Rugină + suf. -iu.