ruginare - explicat in DEX

ruginare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUGINÁRE, ruginări, s. f. Mic arbust otrăvitor, cu frunze înguste, lucioase, persistente și cu flori albe sau roșietice dispuse în mănunchiuri la vârful ramurilor (Andromeda polifolia). – Din rugină.

ruginare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RUGINARE (‹ rugină) s. f. Mic arbust otrăvitor (10-40 cm) din fam. ericacee, cu frunze alterne persistente, pieloase și cu flori albe sau roșiatice dispuse în raceme umbeliforme (Andromeda polifolia). Crește sporadic prin mlaștini.

ruginare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rugináre s. f., g.-d. art. ruginắrii; pl. ruginắri

ruginare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUGINÁRE, ruginări, s. f. Mic arbust otrăvitor, cu frunze înguste, lucioase, persistente și cu flori albe sau roșietice dispuse în mănunchiuri la vârful ramurilor (Andromeda polifolia). — Din rugină.