rotunjitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTUNJITÓR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. –
Rotunji +
suf. -tor.rotunjitor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROTUNJITÓR (‹
rotunji)
s. n. Unealtă compusă dintr-o matriță cu fața de lucru concavă și dintr-un ciocan rotunjitor (care este lovit cu barosul), folosit la fasonarea manuală a pieselor cu secțiune circulară.
rotunjitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotunjitór s. n.,
pl. rotunjitoárerotunjitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTUNJITÓR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. —
Rotunji +
suf. -
tor.