rotunjor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj.,
s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui
rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină
(Homogyne alpina). [
Var.:
rotungiór, -oáră adj.] –
Rotund +
suf. -ior.