rotunjit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊
Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor.
Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară.
2. Mărit, sporit, întregit. [
Var.: (
reg.)
rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] –
V. rotunji.rotunjit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTUNJIT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊
Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor.
Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară.
2. Mărit, sporit, întregit. [
Var.: (
reg.)
rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] —
V. rotunji.