rotunjime - explicat in DEX

rotunjime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s. f.] – Rotund + suf. -ime.

rotunjime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotunjíme s. f., g.-d. art. rotunjímii; pl. rotunjími

rotunjime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotunjime f. 1. rotunjeală; 2. fig. armonie: rotunjimea frazei.

rotunjime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s. f.] — Rotund + suf. -ime.