rezident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m.,
adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.
2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din
fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.