rezidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZIDÍ, rezidesc, vb. IV.
Tranz. A zidi din nou; a reclădi. –
Re1- + zidi.rezidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezidí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rezidésc, imperf. 3
sg. rezideá; conj. prez. 3
să rezideáscărezidi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZIDÍ, rezidesc, vb. IV.
Tranz. A zidi din nou; a reclădi. —
Pref. re- +
zidi.