rezidire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REZIDÍRE,rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.
rezidire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri
rezidire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REZIDÍRE,rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. — V. rezidi.