rezervor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente, ◊
Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din
fr. réservoir.rezervor (Dicționar de neologisme, 1986)REZERVÓR s.n. Bazin, vas care servește la depozitarea sau la acumularea unui fluid. ♦
Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu spre a fi folosite în scopuri tehnice. [Cf. fr.
réservoir].
rezervor (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZERVÓR s. n. 1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid. ♦ toc ~ = stilou. 2. depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite în scopuri tehnice. 3. (anat.) veziculă în care se adună produsele lichide de dezasimilație. (< fr.
réservoir)
rezervor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezervór s. n.,
pl. rezervoárerezervor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊
Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. — Din
fr. réservoir.