rezida - explicat in DEX

rezida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

rezida (Dicționar de neologisme, 1986)
REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere].

rezida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere)

rezida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. — Din fr. résider, lat. residere.

rezidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rezidà v. 1. a sta cu locuința undeva; 2. fig. a fi, a consta: în asta rezidă chestiunea.