repulsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust.
2. (
Fiz.) Respingere (
2). [
Var.:
repulsiúne s. f.] – Din
fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.repulsie (Dicționar de neologisme, 1986)REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă.
2. (
Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen.
-iei, var.
repulsiune s.f. / cf. fr.
répulsion, lat.
repulsio].
repulsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr.
répulsion, lat.
repulsio)
repulsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)repúlsie (-si-e) s. f.,
art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)repulsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgușt, resentiment.
2. (
Fiz.) Respingere (
2). [
Var.:
repulsiúne s. f.] — Din
fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.