repune - explicat in DEX

repune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re¹- + pune.

repune (Dicționar de neologisme, 1986)
REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].

repune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer)

repune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repune v. a pune la loc.

repune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. — Pref. re- + pune.