repulsiv - explicat in DEX

repulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

repulsiv (Dicționar de neologisme, 1986)
REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].

repulsiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)

repulsiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*repulsív, -ă adj. (d. lat. repulsum, supinu d. repéllere, a respinge). Fiz. Respingător: forță repulsivă. Fig. Respingător, antipatic: persoană repulsivă.

repulsiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
repulsiv a. care respinge.

repulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. — Din fr. répulsif.