regățeancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REGĂȚEÁNCĂ,regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.
regățeancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce
regățeancă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REGĂȚEÁNCĂ,regățence, s. f. Regățeană. — Regățean + suf. -că.