refuzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFUZÁRE s. f. Acțiunea de
a refuza și rezultatul ei. –
V. refuza.refuzare (Dicționar de neologisme, 1986)REFUZÁRE s.f. Acțiunea de a refuza; refuz. [<
refuza].
refuzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refuzáre s. f.,
g.-d. art. refuzắriirefuzare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFUZÁRE s. f. Acțiunea de
a refuza și rezultatul ei. —
V. refuza.