regalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGALÁRE, regalări, s. f. (Franțuzism)
1. Acțiunea de
a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. –
V. regala.regalare (Dicționar de neologisme, 1986)REGALÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala.
2. (
Fig.) Desfătare, încântare. [<
regala].
regalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGALÁRE, regalări, s. f. (
înv.)
1. Acțiunea de
a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. —
V. regala.