regal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGÁL2, -Ă, regali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc;
p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru.
2. S. n. (
Livr.), Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar
2 plăcut.
3. Adj. (În sintagma)
Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din
fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.regal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGÁL1, regaluri, s. n. (
Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din
germ. Regal.regal (Dicționar de neologisme, 1986)REGÁL1 s.n. (
Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl.
-le. / < germ.
Regal].
regal (Dicționar de neologisme, 1986)REGÁL2 s.n. (
Franțuzism)
1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut.
2. (
Fig.) Plăcere deosebită, încântare. [< fr.
régal].
regal (Dicționar de neologisme, 1986)REGÁL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (
Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr.
régal, it.
regale, lat.
regalis].
regal (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGÁL1 s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ.
Regal)
regal (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGÁL2 s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr.
régal, it.
regalo)
regal (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGÁL3, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr.
régal, lat.
regalis, it.
regale)
regal (Dicționaru limbii românești, 1939)*regál, -ă adj. (lat.
regalis; it.
reale, fr.
royal). Regesc, de rege, al regeluĭ:
palatu regal. Care e iscălit de rege:
decret regal. Demn de un rege, ca de rege:
magnificență regală. Al regatuluĭ al statuluĭ (odinioară în Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, ĭar azĭ în Italia):
biblioteca regală. Alteță regală, titlu dat principeluĭ care e destinat să moștenească corona [!] regală.
Tigru regal saŭ
achilă regală, de specia cea maĭ mare.
Apă regală, un amestec de acid azotic și cloridric, care disolvă [!] auru și platina (considerate ca regĭ aĭ metalelor). S. f., pl.
e. Un pahar de bere mic (200-250 de grame):
a bea o regală. Un fel de țigară mică:
a fuma o regală. Adv. Ca un rege:
a plăti regal.regal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regál1 adj. m.,
pl. regáli; f. regálă, pl. regále