regăsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV.
Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. **
Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦
Refl. A se afla, a se găsi din nou în același loc, în aceeași situație. ♦
Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium). –
Re1 +
găsi (după
fr. retrouver).
regăsi (Dicționar de neologisme, 1986)REGĂSÍ vb. IV. tr. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). ♦
refl. A se afla din nou undeva. ♦ A se reculege. [P.i.
-sesc. / <
re- +
găsi, după fr.
retrouver].
regăsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regăsí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. regăsésc, imperf. 3
sg. regăseá; conj. prez. 3
să regăseáscăregăsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV.
Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊
Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦
Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦
Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. —
Pref. re- +
găsi (după
fr. retrouver).
regăsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regăsì v.
1. a găsi din nou;
2. a găsi ceeace se pierduse;
3. a afla iar pe cineva:
unde te voiu regăsi ? 4. a se afla în aceeaș stare ca și înainte.